Prosecco, spumantul italian care cucerește lumea

Prosecco, vinul spumant care poate fi întâlnit pe orice terasă din Italia, simplu sau în atrăgatoarele cocktailuri viu colorate, nu mai este demult o prezență limitată la peninsula italică.

Deși există alte câteva vinuri spumante cunoscute ale Italiei, cum ar fi Franciacorta, cu un stil ce amintește de șampania franțuzească, Asti, care farmecă prin muscatul fermentat în stil dulce sau Lambrusco, care folosește vinul roșu, doar Prosecco a reușit să devină emblema incontestabilă a spumantului italian.

Prima mențiune istorică despre strugurii și vinurile din Prosecco datează de la mijlocul secolului al optsprecelea, dar spumantul Prosecco așa cum îl cunoaștem astăzi apare în primii ani ai secolului douăzeci.

Având o producție anuală de preste 300 de milioane de sticle, Prosecco a devenit un rival serios al celebrei șampanii franțuzești, reușind în ultimii ani să obțină vânzari la export de peste 2 miliarde de euro, la care se adăgă un respectabil consum intern. Caracterul mai accesibil, cu arome proaspete predominante de măr verde, pere sau piersici, cu tușe citrice sau florale și un preț atractiv de loc de neglijat, acest spumant a devenit accesibil unei largi categorii de consumatori, luând distanță de stilul mai elitist și imaginea vădit aspirațională a mult mai titratului său concurent de dincolo de Alpi.

Dacă șampania se bea la ocazii festive și marchează succesele, prosecco are imaginea unui prieten sprințar care înveselește dupa-amiezile obișnuite de vară sau însuflețește petrecerile tinerilor din toate mediile sociale.

Până acum zece-cincisprezece ani, nimic nu anunța explozia modei Prosecco dincolo de universul italian, exporturile sale fiind comparabile cu cele ale vinului spaniol Cava, spumant obținut prin metoda tradițională. Succesul său internațional a fost adus în mare măsură de Mionetto, care l-a adus pe piața americană, unde a cunoscut un fulminant succes, care s-a replicat rapid la nivel mondial.

Prosecco în România

România nu face exceptie, milioane de sticle de Prosecco fiind vîndute în țara noastră, Prosecco fiind întâlnit în cluburi, terase, restaurante, dar și pe rafturile magazinelor, mai mari sau mai mici.

Numele de Prosecco a fost inițial cel al strugurelui din care se obține, dar odată ce succesul său comercial a început să se consolideze, producătorii săi au reușit să îl transfere către regiunea în care era produs, care a devenit DOC ul italian cu cea mai mare suprafață, artificiu prin care au reușit să obțină și să își păstreze exclusivitatea denumirii produsului respectiv, ocazie cu care strugurele a rămas cu numele de Glera, orice vin care are pretenția de a se numi Prosecco fiind obligat să îl folosească în proporție de cel puțin 85%. Deși denumirea de Prosecco este protejată la nivel european, plecând de la anumite mențiuni istorice din Istria, vecinii sloveni de pe coasta dalmată folosesc numele de prosekar pentru un vin liniștit, motiv serios de dispută cu vecinii peinsulari.

Prosecco poate fi produs și ca un vin liniștit sau frizzante (cu o presiune între 2.5 și 3 bari), dar într-o covârșitoare majoritate este produs ca vin spumant, obținut prin metoda Charmat. Aceasta presupune o a doua fermentare în tancuri de inox mari dimensiuni, unde vinului de bază i se adaugă drojdii și petrece una sau mai multe luni, în funcție de nivelul de complexitate și calitate dorit înainte de a fi îmbuteliat și pregătit pentru consum, cu o concentrație alcoolică de regulă de 11%.

Pe unele sticle de spumant Prosecco, produse în regiuni bine delimitate, întâlnim și indicativul Superiore (spre deosebire de rarele exemple de vin liniștit sau frizzante). În funcție de cantitate de zahăr conținută, pe eticheta vom găsi și mentiunea Brut (cea mai redusă proporție de zahăr), Extra Dry sau Dry. Extra Dry este varianta cea mai întâlnită astăzi, dar preferința pentru Brut este în creștere.

DOC Prosecco se întinde în mai multe provinicii din regiunile Veneto și Friuli Venezia Giulia, dar două regiuni, Vladobiadenne-Conegliano și Asolo, au primit titlul de DOCG, unde G ul este o garanție a calității, prin controlul productivității per hectar.

DOCG Valdobiadenne Conegliano și Asolo au viile situate pe pante foarte înclinate care impun o muncă dificilă manuală, rezultând o producție controlată mai scăzută și un grad de calitate ridicat.

Valdobiadenne este centrul de producție al regiunii, în timp ce Conegliano are o mai mare importanță culturală. Între cele două orașe principale întâlnim câteva zeci de sate, ale căror dealuri pot fi menționate de producători sub numele de Rive, pentru a oferi o identitate legată de poziție, sol și climat local.

Prosecco Cartizze

Vârful necontestat al calității îl constituie cele puțin peste o sută de hectare din Cartizze, un deal situat la o altitudine de 300 de metri, unde strugurii se coc mai târziu permițând acumularea unor arome mai deosebite. Mionetto Cartizze este un exemplu de top, atât datorită unui gust special cât și al ambalajului spectaculos.

Trendul internațional al vinurilor rose nu a ocolit nici Prosecco, presiunea venită din partea pieței ducând la apariția în ultimului an a vinului Prosecco Rose, bazat pe Pinot Noir, dar care trebuie să conțină și un minim de 15% Glera, probabil ca o concesie făcută tradiției de către nemilosul zeul al comerțului local și internațional. Ca o consecință logică, suprafețele cultivate cu Pinot Noir sunt în creștere accelerată în regiune.

Asocierea cantității reduse de zahăr cu calitatea ridicată a dus la apariția unor variante de Prosecco Extra Brut, cu precădere în DOCG Asolo.

De obicei Prosecco, nu este făcut pentru învechit și se consumă tânăr, ca să ne putem bucura de notele sale proaspete, de măr, piersici sau pere, cu toate că anumite exemplare se comportă excelent după câtiva ani de păstrare.

Sfatul nostru este să nu tezaurizați sticlele de Prosecco cumpărate sau primite cadou ci să vă bucurați de ele cu familia și prietenii, fără a aștepta ocazii speciale în acest sens.

Prosecco poate fi consumat ca aperitiv sau să însoțească un fel de mâncare, dar stă și la baza unor cocktaiuluri celebre în toate baruruile lumii.

Bellini combină Prosecco cu un piure de piersici, de preferat cele albe la care se adaugă câteva boabe de zmeură care pe lânga gust, îi îmbogățesc și culoarea, pe care o fac mai ispititoare; dacă nu aveți fructe proaspete, puteți folosi nectar de piersici Pfanner.

Cocktail-uri pe bază de Prosecco

Faimosul Spritz venețian are la bază tot Prosecco, alături de un amaro italian si un strop de apă minerală cu bule. Cel mai cunoscut este, bineînțeles, Aperol Spritz, realizat în proporția binecunoscută 3-2-1 din Prosecco  – Aperol  – Apă minerală, la care se adaugă gheață și o felie de portocală. Spritz-ul se poate prepara însă și cu Campari, Cynar, Averna sau orice alt alcool aperitiv peninsular.

Sperând că v-am făcut poftă, vă invităm să degustați un pahar de Prosecco alături de cei pe care îi îndrăgiți, să pregătiți unul din cocktailurile prezentate sau să fiți inventiv și să descoperiți dumneavoastră unul nou.

Distracție plăcută, ascuțiți-vă simțurile și consumați cu moderație!