Obținut din infuzarea în alcool a plantelor aromatice – ierburi, coji de citrice, rădăcini, condimente, flori și zahăr – amaro desemnează categoria lichiorurilor aperitive (care se savurează înainte de masă) precum și a digestivelor (care se beau la sfârșitul mesei) și despre care se spune că ajută digestia.
Citește mai mult
Amaro poate fi învechit ani, iar aromele lui pot varia de la dulce, la amărui puternic. Datorită carcterului distinctiv și aromelor sale, este folosit într-o varietate de băuturi și cocktailuri alături de whiskey, gin, rom, până la prosecco ș.a., care au făcut înconjurul lumii și care au setat un întreg lifestyle în jurul lor, de la Negroni, la Aperol Spritz.
Primul amaro recunoscut ca atare apărea în Milan, în urmă cu peste 200 de ani, în 1815, creat de Ausano Ramazzotti căruia îi poartă numele (bineînțeles, ca și în cazul altor băuturi, originile acestui lichior se pierd în istorie, plecând de la băuturile create în scop terapeutic). Rețeta nu se cunoaște în totalitate nici astăzi, dar ceea ce se știe este că are în compoziție nu mai puțin de 33 de plante aromatice printre care rubarbă, gențiană, cinocha, portocale amare de Calabria. Ramazzotti este un simbol al aperitivului, în special, în Milano.
În 1860, Gaspare Campari inventa “the striking red aperitif”: băutura roșie din ierburi, plante aromatice și fructe care avea să devină aperitivul italian ce însoțea momente de socializare exclusiviste și luxul.
În 1919, doi frați din Padua, Luigi și Silvio Barbieri, inventau Aperolul – aperitivul portocaliu strălucitor, cu gust dulceag amărui și 11% alcool, devenit unul dintre cele mai cunoscute aperitive din lume, Din compoziția lui se cunosc ingrediente precum coaja de portocală amară, rubarba, gențiana, dar ca și în czul anterioarelor, rețeta nu se știe pe scară largă.
Iar în anii 1950, apărea Aperolul Spritz cu prosecco și apă minerală care se impunea în scurt timp la nivel global, din Europa până în SUA, ca băutură a socializării și distracției, la terase, în baruri, cluburi și restaurante.
În categoria digestivelor, în 1868, în Sicilia, apărea primea băutură alcoolică autorizată – era un amaro denumit Averna; Se spune că un călugăr benedictin i-ar fi dat rețeta unui comerciant, Don Salvatore Averna. Cu gust dulce-amărui, note parfumate de ierburi aromatice, caramel, coajă de portocală şi condimente, Amaro care se află acum în portofoliul Campari este un simbol al Siciliei și unul dintre cele mai faimoase bitteruri din lume.
Fernet Branca care se distinge prin aroma de mentă, Meletti cu note ce trimit la cola și de condiment, dar și Jagermaister care este cel mai faimos lichior german cu notele ierboase, de mentă, coajă de portcoală și scorțișoară sunt alte branduri populare de amaro.
Categoria amaretto se distinge de amaro și desemnează lichiorurile cu gust de migdale care au la bază uleiuri din sâmburi de fructe, plus alte plante aromatice înfuzate în alcool.
Cel mai celebru brand și cel mai vechi este Disaronno – a cărui rețetă nu s-a schimbat din 1925, având la bază o infuzie de ulei de sâmburi de caise cu alcool pur, zahăr ars și alte 17 esențe pure din plante.
