Câteva reguli nescrise despre degustarea vinului

Lumea vinului fără degustări ar fi precum lumea showbiz-ului fără spectacole live, numai că, în cazul degustărilor, „artiştii” pot cânta chiar la orice masă. Mai prost sau mai bine, depinde de „talent”! La fel ca în domeniul artistico-muzical, în lumea vinului contează deopotrivă şi „receptorul”, cel pentru care este făcută „muzica”. Însă, în acelaşi timp, foarte mult cântăreşte şi capacitatea acestuia de înţelegere a „mesajului”, a ce anume a vrut să spună „artistul”.

Am observat că în ultima vreme a crescut numărul celor care vor să treacă dincolo de barierele impuse de poziţia de simplu consumator, de cea de „băutor”. Aceşti oameni vor să cunoască „vinul”, sunt atraşi de ideea de a-l discuta cu alţii, de a-şi împărtăşii impresiile şi de a-şi impune punctul propriu de vedere legat de o etichetă sau alta. Dezvoltarea acestei categorii este un lucru cât se poate de benefic pentru orice domeniu de activitate, mai ales pentru unul ca vinul, un domeniu ce se bazează foarte mult pe comunicare şi în care principalul scop este atingerea unui grad ridicat de satisfacţie în rândul consumatorilor.

Fiind un domeniu ce ţine foarte mult de simţuri şi de percepţii, degustarea vinului presupune şi un grad ridicat de subiectivism. Astfel, intrăm într-o sferă pseudodemocratică, în care „toată lumea are dreptate”, deoarece nu ştiu să existe două persoane pe lume care să aibă capacităţi de analiză organoleptică asemănătoare. Însă, tocmai această „democraţie” a subiectivismului ajunge să-i transforme pe unii dintre „degustători” în „judecători” cu tendinţe „totalitariste”.🙂

Degustarea vinului este un lucru care poate părea facil, însă realitatea demonstrează de foarte multe ori contrariul. Poate cel mai greu lucru pe care trebuie să îl facă un degustător în momentul în care are în faţă un vin este să fie cât mai obiectiv posibil. Este foarte dificil să renunţi la propriile convingeri în materie de gust, la propriile prejudecăţi („Are rest de zahăr?! Nu pun gura pe el!”), însă în acest mod definirea conceptului de vin bun poate să fie mult mai facilă. Vinul bun are câţiva parametri obiectivi la nivel destul de ridicat – intensitate, aciditate, armonie, echilibru – indiferent de ce tip de vin ai prefera. Imparţialitatea nu înseamnă renunţarea şi la propria bază de cunoştinţe, la reperele pe care ţi le-ai făcut ca degustător, însă şi raportarea la acestea trebuie făcută obiectiv.

Analizarea mai multor vinuri deodată solicită mai multă atenţie şi efort decât s-ar crede, mai ales dacă vinurile sunt din acelaşi soi. De aceea, în acest caz şi nu numai, un alt element important este consecvenţă în degustare. Este indicat să îţi păstrezi o „mediană” în apreciere, să nu te hazardezi în a da verdicte şi să cauţi chiar şi cele mai mici diferenţe între vinurile degustate.

Degustarea în prezenţa altora poate să fie o piedică în analiza cât mai obiectivă a unui vin. Foarte mulţi degustători au tendinţa de a-şi impune punctul de vedere, de a-i influenţa pe ceilalţi, insistând că doar ei au dreptate şi că tu greşeşti. De cele mai multe ori şi limbajul nonverbal în momentul degustării te poate influenţa. În astfel de cazuri, este bine să îţi creionezi propria părere, să vezi care sunt punctele de acord şi unde sunteţi în dezacord. Răspunsul stă în vin, aşa că reîntoarce-te la acesta! Chiar dacă nu eşti de acord cu ceilalţi în privinţa vinului degustat, asta nu înseamnă că nu poţi învăţa de la aceştia! Degustarea este un domeniu vast, în cadrul căruia acumularea de cunoştinţe nu se opreşte niciodată, indiferent de tipul de canal pe care îţi sunt furnizate.

Mai ales în cazul degustărilor maraton, foarte mulţi sunt tentaţi să dea verdicte la prima impresie, ceea ce nu denotă tocmai profesionalism. Acordă-i vinului o a două şansă! Este foarte posibil că la un al doilea contact cu acesta să ţi se schimbe părerea despre el.

Bineînţeles, cea mai simplă clasificare a vinurilor – şi a muzicii, normal! – se poate rezuma la „îmi place” său „nu îmi place”, „e bun” sau „e prost”, însă sunt mai mult ca sigur că cei care doresc să se apropie de domeniul vinului cu intenţii serioase de a-l înţelege, au capacitatea de a trece dincolo de simplele evidenţe.