Ginul, un trend de consum într-o creștere explozivă: istoria, rețeta de gin tonic și cocktailurile cu gin care merită încercate

În cocktailuri vibrante și colorate, cu fructe, ierburi, condimente sau flori, ori doar cu apă tonică și gheață, ginul aromat și revigorant câștigă din ce în ce mai multă popularitate.

Nicio altă categorie de băuturi spirtoase nu s-a reinventat atât de rapid în ultimul deceniu. În urmă cu cincisprezece ani, raftul de gin dintr-un magazin obișnuit avea trei sau patru etichete, toate londoneze și toate transparente. Astăzi, are zeci de sortimente, cu ingrediente botanice din toate colțurile lumii și cu sticle care par desprinse dintr-o parfumerie.

De ce a devenit ginul cea mai versatilă băutură spirtoasă din bar

Unul dintre atuurile sale este faptul că se numără printre cele mai versatile băuturi spirtoase și poate fi folosit într-o multitudine de rețete de cocktailuri și gin & tonic. Ne aflăm într-un moment în care imaginația producătorilor de gin, care lansează sortimente inovatoare, și cea a barmanilor, care inventează rețete de cocktailuri cu gin din ce în ce mai creative și mai ispititoare, par să nu aibă limite.

Ocaziile în care pot fi consumate băuturile cu gin sunt nenumărate: de la un moment de relaxare în timpul zilei, acasă, la un bar sau pe o terasă, până la serile petrecute cu prietenii și asocierile cu preparate culinare în restaurantele fine dining. Este reconfortant la brunch sau la picnic, potrivit pentru o pauză între cumpărături și perfect pentru o seară de film. Ginul se potrivește aproape oriunde!

În plus, se asociază de minune cu numeroase tipuri de pahare și accesorii pentru servire, ceea ce îi amplifică imaginea de băutură asociată unui anumit stil de viață.

Interesul pentru gin ia avânt în timpul pandemiei, „a surprising lockdown favourite”

O serie de studii realizate la nivel global arată că, în timpul pandemiei de coronavirus și al perioadelor de carantină, vânzările de gin au înregistrat unele dintre cele mai spectaculoase creșteri din categoria băuturilor spirtoase, în ciuda scăderii generale a consumului de alcool.

„A Surprising Lockdown Favourite” îl numește blogul de lifestyle trulyexperiences.com, care analizează această tendință pe baza unor rapoarte bine documentate.

În 2021, ginul înregistra în Statele Unite a cincea cea mai mare creștere a vânzărilor dintre băuturile alcoolice, cu 10,16 milioane de litri comercializați. În 2020, Marea Britanie înregistra o creștere a vânzărilor de 27% față de anul anterior. În 2020 și 2021 s-a înregistrat și o creștere-record a numărului de distilerii înregistrate oficial într-un singur an: 124, adică de trei ori mai multe decât în 2016.

Am oferit doar câteva exemple. Ideea este că acest avânt a avut la bază mai mulți factori: schimbarea obiceiurilor de consum în ceea ce privește alcoolul, mai ales în țările occidentale, tendința de a înlocui băuturile spirtoase de calitate inferioară și, prin urmare, orientarea către calitate, precum și apetitul consumatorilor pentru produse inovatoare și atractive. Categoria de gin arată astăzi exact rezultatul acestei schimbări.

Istoria intrigantă a uneia dintre cele mai iubite băuturi spirtoase

De la băutură medicinală în Evul Mediu și ceea ce se numea „curajul olandez”, la epidemia de gin din Anglia.

O băutură distilată, infuzată cu fructe de ienupăr, care îi conferă aroma specifică și caracterul unic: acesta este ginul în forma sa de bază. Dar cum a evoluat și cum a ajuns atât de popular?

Haideți să parcurgem, așadar, o scurtă istorie. Originile ginului se pierd în Evul Mediu, diferite surse atribuindu-i paternitatea mai multor popoare care foloseau băuturi aromatizate cu fructe de ienupăr în scopuri terapeutice, pentru tratarea răcelilor, a afecțiunilor digestive sau renale și a altor probleme de sănătate.

Una dintre cele mai cunoscute povești relatează că rețeta cea mai apropiată de ceea ce reprezintă ginul astăzi a fost inventată în secolul al XVI-lea de Franciscus Sylvius de la Boë, un om de știință olandez, menționat în diferite surse ca medic, chimist și alchimist.

Acesta a obținut un distilat infuzat cu fructe de ienupăr, denumit Genever, de la cuvântul olandez jenever, care înseamnă ienupăr, și îl vindea în farmacii ca remediu pentru diferite afecțiuni.

În timpul Războiului de Independență al Țărilor de Jos, soldații olandezi consumau Genever pentru a se simți mai puternici. Se spune că au observat că băutura le calma tremurul picioarelor, motiv pentru care efectul său a primit denumirea de „curaj olandez”.

Ginul, un trend de consum într-o creștere explozivă în Anglia secolului XVIII

Astfel au descoperit englezii ginul. Povestea fascinantă care ne conduce spre apariția distileriilor moderne se desfășoară în Anglia, unde băutura a câștigat rapid o popularitate amețitoare. Numeroase gospodării au ajuns să își distileze propriul gin prin ceea ce se numea bathtub gin, adică o producție improvizată și neautorizată. Printre motive s-au numărat creșterea taxelor aplicate alcoolului importat, precum și taxele impuse pentru bere și vin.

Problema era că alcoolul se obținea din cereale ieftine, era uneori diluat, iar alteori i se adăugau zahăr sau diverse băuturi. Era o băutură ieftină, iar consumul ei creștea rapid. Unele surse susțin că, în 1733, englezii au consumat peste 11 milioane de galoane de gin, adică aproximativ 50 de milioane de litri, într-o Londră cu mai puțin de un milion de locuitori. Se ajunsese la o adevărată epidemie de gin! Consecințele sociale au fost, după cum vă puteți imagina, dezastruoase. Guvernul a emis, prin urmare, așa-numitele Gin Acts, care impuneau taxe enorme. Aceste măsuri au provocat revolte de amploare, dar și-au atins scopul: consumul s-a stabilizat, calitatea a crescut și au apărut distileriile moderne. Astfel a luat sfârșit perioada cunoscută drept epidemia de gin.

Băutură socială, de lifestyle: ginul tonic, Martini și cocktailurile moderne

Treptat, ginul s-a răspândit în întreaga lume. În India, în contextul combaterii malariei, a apărut dintr-o necesitate practică strămoșul ginului tonic. Malaria era prevenită și tratată cu chinină, dar, pentru că aceasta era foarte amară, era amestecată cu apă și gin.

În timp, ingredientele adăugate ginului s-au diversificat, iar inventarea simplului, dar fabulosului Martini, preparat din vermut, gin și o măslină, a marcat o nouă etapă în istoria băuturii: ginul începea să fie considerat un produs asociat unui anumit stil de viață. Unele surse susțin că băutura a fost inventată în secolul al XIX-lea de un barman american, iar altele afirmă că numele său ar proveni de la arma Martini-Henry, folosită de armata britanică în anii 1870.

Celebrul personaj creat de Fleming, James Bond, a consumat ulterior un alt tip de Dry Martini, indicând la bar și modul în care trebuia preparat: trei măsuri de Gordon’s London Dry Gin 0.7L, o măsură de vodcă, o jumătate de măsură de Kina Lillet și gheață. Cocktailul este cunoscut sub denumirea de Vesper Martini. Casa Gordon’s a rămas de atunci una dintre cele mai cunoscute mărci de gin din lume.

Gin & tonic, the new old friend, și rețeta care nu dă greș

Vechiul prieten gin tonic este astăzi mai actual ca oricând. Reconfortant și cu o concentrație alcoolică moderată, poate fi găsit pe aproape orice terasă și este ușor de preparat oriunde: gin, gheață, apă tonică și o felie de lămâie sau lime, iar băutura este gata.

În general, rețeta standard folosește o cantitate de apă tonică egală cu dublul cantității de gin. Trebuie să ținem cont, evident, și de dimensiunea paharului.

Pentru această rețetă pot fi folosite aproape toate sortimentele de gin, de la cele simple până la cele colorate și excentrice. De ce nu? Gusturile nu se discută, iar posibilitățile sunt nelimitate.

London Dry Gin, precum Beefeater London Dry Gin 0.7L de la Beefeater, Hendrick’s Gin 0.7L, cu semnătura sa aromatică de castravete și trandafir, variantele roz și cele mediteraneene sunt doar câteva exemple. Stilul casei Hendrick’s a schimbat, de altfel, modul în care este decorat un gin tonic în întreaga lume.

Ingrediente gin tonic și mod de preparare

• 50 ml gin
• 100 ml apă tonică
• 4 sau 5 cuburi de gheață
• 2 sau 3 felii subțiri de lămâie, lime ori castravete
• Ierburi aromatice, după preferințe

Umpleți paharul cu patru sau cinci cuburi de gheață. Turnați ginul, completați cu apă tonică și amestecați ușor cu o linguriță lungă, pentru a nu pierde efervescența. Decorați cu ingredientele preferate, precum felii de citrice, busuioc sau mentă, iar ginul tonic este gata.

Vă puteți juca și cu boabe de piper roșu, petale de flori sau fructe precum ananasul, căpșunile și zmeura. Specialiștii recomandă însă să nu folosiți prea multe ingrediente în aceeași rețetă, pentru a păstra gustul autentic și aromele celor două băuturi de bază.

Apa tonică merită la fel de multă atenție ca ginul, deoarece reprezintă aproximativ două treimi din băutură. Un Fever Tree Indian Tonic Water 0.2L conține chinină naturală și mai puțin zahăr decât numeroase variante din supermarket, iar diferența se simte imediat. Pentru ginurile mediteraneene, precum Gin Mare 0.7L, un tonic cu rozmarin sau cu note florale funcționează mult mai bine decât unul clasic.

Tendințe actuale: ginuri și cocktailuri cu gin care merită încercate

Revoluția reinventării ginului continuă. Listei de ingrediente clasice folosite de-a lungul timpului i se adaugă unele noi: rădăcină de angelică, coriandru, scorțișoară, anason, lemn-dulce, vanilie, citrice, fructe roșii și negre, flori de iasomie și de portocal, mirodenii, dar și numeroase ingrediente botanice locale sau exotice.

Probabil că v-am stârnit curiozitatea vorbind despre numărul aproape nelimitat de ingrediente compatibile cu ginul și despre căutarea continuă a unor rețete noi, așa că haideți să vedem ce este la modă și ce merită încercat.

Ginurile cu citrice, categoria care a cucerit terasele

Lămâia, portocala și grepfrutul rămân printre cele mai populare citrice folosite pentru aromatizarea ginului, dar noile experimente aduc în discuție și fructe exotice precum yuzu, kumquat, finger lime, cunoscut și sub numele de lime caviar, sau bergamota.

Alte rețete includ combinații de soiuri de portocale, lămâi și mandarine, portocale roșii sau siciliene și lămâi siciliene, uneori amestecate cu ierburi și condimente ale căror arome se potențează reciproc, potrivit gin-mag.com și allianceonline.co.uk.

Exemple: Malfy Gin Arancia 0.7L, Malfy Gin Limone 0.7L, Tanqueray Sevilla 0.7L, Beefeater Blood Orange și Gordon’s Sicilian Lemon. Gama Malfy folosește citrice de pe Coasta Amalfitană și din Sicilia, ceea ce se simte în intensitatea aromelor.

Ginurile și cocktailurile colorate, de la gin roz la albastru

Creșterea interesului pentru ginurile și cocktailurile colorate este tot o consecință a pandemiei, notează allianceonline.co.uk, fiind interpretată ca un fel de revoltă împotriva stresului și anxietății generate de aceasta.

Conceptul lor este acela de a crea o atmosferă optimistă și vibrantă și de a distrage atenția de la realitatea cenușie și de la efectele pandemiei. Consumatorii caută băuturi care, încă de la prima vedere, induc o stare de spirit pozitivă, iar combinațiile de numeroase arome oferă o experiență senzorială intensă.

Iată din ce provin culoarea și aromele unora dintre cele mai populare ginuri colorate. Ginul roz poate avea, după caz, note de căpșuni, zmeură, coacăze, rubarbă sau grepfrut roz, combinate cu alte ingrediente botanice, ierburi și condimente. Nuanțele de roz închis, fucsia sau violet pot proveni din rubarbă și violete, unele sortimente de gin albastru își obțin culoarea din curaçao albastru, iar anumite ginuri verzi, din castravete și aloe.

Exemple: Beefeater Pink Gin 0.7L, Gordon’s Pink 0.7L, Malfy Gin Rosa 0.7L, Larios Rosé și Lillet Rosé.

Ginurile și cocktailurile excentrice, pentru cine a încercat deja totul

Ginurile și cocktailurile excentrice sunt cele care conțin ingrediente neconvenționale, rare sau mai greu de găsit, precum extractele naturale din flori, unul dintre cele mai interesante exemple fiind crema de violete.

Un exemplu este chiar un cocktail clasic care revine puternic în atenție: Aviation Cocktail, al cărui ingredient distinctiv este crema de violete. Rețeta conține două măsuri de gin, o jumătate de măsură de Maraschino, un sfert de măsură de cremă de violete, trei sferturi de măsură de suc proaspăt de lămâie și o cireașă glasată.

Exemple: Hendrick’s Gin Midsummer, Tanqueray Blackcurrant Royale 0.7L și Monkey 47 Gin 0.5L, care conține exact patruzeci și șapte de ingrediente botanice din Pădurea Neagră. Gama Tanqueray a urmat, de asemenea, în mod constant această direcție, prin ediții aromatizate cu fructe și flori.

Băuturile clasice, retro și vintage rămân mereu de actualitate

Băuturile clasice, retro sau vintage rămân mereu de actualitate. Nici nu ar avea cum să își piardă popularitatea, din moment ce au scris istorie. În plus, nostalgia ne îndreaptă adesea către lucrurile din trecut.

Cererea pentru ginuri vintage premium a crescut începând cu 2021, iar acestea își găsesc un loc de cinste inclusiv în restaurantele fine dining, alături de creațiile sofisticate, potrivit allianceonline.co.uk.

Gin & Tonic, Dry Martini, Negroni, French 75 și Monkey Gland sunt cocktailuri cu gin care nu se demodează. Un Gordon’s Mediterranean Orange 0.7L funcționează surprinzător de bine chiar și într-un Negroni, dacă dorești o variantă mai fructată a cocktailului clasic.

Alte tendințe menționate în diferite publicații de specialitate sunt băuturile ready-to-drink, adică dozele de gin & tonic sau de cocktailuri, destinate consumatorilor din localurile care nu prepară cocktailuri, diferitelor ocazii sociale sau, pur și simplu, consumului la pachet. Se remarcă, de asemenea, ginurile cu un conținut redus de alcool ori fără alcool, precum și ginurile sustenabile, care folosesc ingrediente botanice locale, au ambalaje reciclabile și sunt produse în distilerii dotate cu echipamente mai prietenoase cu mediul, potrivit gin-mag.com.

Cele patru stiluri de gin, comparate pe scurt

Întrebări frecvente despre gin

Ce diferență este între London Dry Gin și celelalte tipuri de gin?

London Dry Gin este o categorie definită prin legislație, nu o indicație geografică, așadar poate fi produs oriunde în lume. Regulile sunt stricte: toate ingredientele botanice trebuie adăugate în timpul distilării, nu după aceasta, iar în produsul final nu pot fi adăugate arome sau coloranți, ci doar o cantitate minimă de zahăr. Rezultatul este un gin sec, în care ienupărul se află în prim-plan.

Celelalte categorii sunt mai permisive. Distilled Gin permite adăugarea aromelor după distilare, iar ginul simplu poate fi obținut chiar prin aromatizarea la rece a unui alcool neutru. Ginurile roz și cele fructate se încadrează aproape întotdeauna în aceste categorii, ceea ce nu le face automat inferioare, ci doar diferite în privința metodei de producție și a profilului aromatic.

Ce pahar este cel mai potrivit pentru un gin tonic?

Paharul copa de balón, cu bol mare și picior, a devenit standardul în Spania și apoi în întreaga Europă dintr-un motiv practic. Bolul larg concentrează aromele volatile spre nas, iar volumul generos permite adăugarea unei cantități mari de gheață, ceea ce încetinește diluarea. Există, de asemenea, suficient spațiu pentru garnituri, fără ca băutura să devină aglomerată.

Un pahar highball funcționează la fel de bine dacă preferi ceva mai discret, având avantajul că păstrează efervescența mai mult timp, deoarece suprafața expusă la aer este mai mică. Mai important decât forma este ca paharul să fie bine răcit în prealabil, iar gheața să fie formată din cuburi mari, nu mărunțită.

Cum aleg apa tonică pentru ginul meu?

Regula de bază este să nu lași apa tonică să acopere aromele ginului. Pentru un London Dry clasic, cu ienupăr pronunțat, un Indian Tonic tradițional, cu o prezență evidentă a chininei, este partenerul potrivit. Pentru ginurile florale sau cu note de castravete, un tonic mediteraneean sau cu flori de soc evidențiază exact acele arome.

Verifică și conținutul de zahăr indicat pe etichetă. Variantele light au aproximativ jumătate din cantitatea de zahăr a celor clasice și lasă mult mai mult spațiu aromelor ginului. Un alt detaliu care pare minor, dar contează, este să folosești sticle mici, de 200 ml, deschise pe loc, deoarece apa tonică își pierde foarte repede efervescența după deschidere.

Ginul se poate bea și simplu, fără tonic?

Se poate, iar în cazul ginurilor complexe chiar merită încercat. Un gin cu patruzeci sau cincizeci de ingrediente botanice are o densitate aromatică pe care apa tonică o poate acoperi parțial. Servit la temperatura camerei sau ușor răcit, într-un pahar mic cu bol, îți dezvăluie tot ceea ce a construit distilatorul.

Există și varianta intermediară: gin cu o singură felie de citrice și gheață, fără alte ingrediente, sau cocktailuri în care ginul rămâne dominant, precum Dry Martini și Negroni. Recomandarea mea este să guști orice gin nou mai întâi simplu, apoi cu apă tonică, pentru a înțelege exact contribuția fiecărei componente.

Cu ce sticlă începi

Ginul are marele avantaj că nu cere fidelitate. Poți avea trei sticle deschise în același timp, fiecare potrivită pentru o altă stare de spirit, fără ca vreuna dintre ele să se deterioreze în lunile următoare. Un London Dry pentru rețetele clasice, unul citric pentru vară și unul contemporan pentru serile în care dorești să încerci ceva nou acoperă aproape toate situațiile.

Alege combinația de gin și apă tonică din selecția noastră, adaugă multă gheață și taie garnitura chiar înainte de servire. Scrie-ne apoi ce asociere ți-a plăcut cel mai mult, pentru că cele mai bune recomandări ajung la noi tocmai de la cei care experimentează acasă.