„Precious as gold”: nemuritorul Martini, mereu pe val. Povești, rețete și variantele care contează

Curiozități, povești, rețete. „We know the best feeling in the world is the one between the second and third Martini”, spune celebrul Al Pacino despre la fel de celebrul Martini. Pe cât de simplu — gin, vermut și o măslină sau o coajă de lămâie —, pe atât de potrivit oricând, pentru o varietate de ocazii, și apreciat de toate categoriile de consumatori. Cu o istorie de aproape 200 de ani, nemuritorul Martini este unul dintre cocktailurile clasice care, cel mai probabil, nu se vor demoda niciodată.

L-au băut Winston Churchill, F.D. Roosevelt, Clark Gable, Alfred Hitchcock și Ernest Hemingway, căruia i-a fost dedicată o variație a rețetei, dar și regina Elisabeta și Bette Davis. L-am văzut în Nick and Nora, în Vrăjitoarele din Eastwick, în M*A*S*H și, bineînțeles, în filmele cu James Bond, în varianta Vesper, cu vodcă, după ce a fost creat de Ian Fleming în cartea care avea să inspire filmul ce i-a consacrat reputația.

În întreaga lume s-au deschis baruri dedicate exclusiv acestui cocktail, care a dat naștere chiar și unei asociații proprii, iar, de-a lungul timpului, a cunoscut, așa cum am mai văzut și în cazul altor cocktailuri clasice, numeroase variații și alte rețete pornind de la cea de bază, devenite, la rândul lor, celebre.

Nu în ultimul rând, ca orice băutură care se respectă, a inspirat vorbe de duh: „A man must defend his home, his wife, his children and his Martini”, Jackie Gleason, și „I have to get rid of these wet clothes and slip into a dry Martini”, Mae West, sunt două exemple concludente. Ce ziceți?

Și, după această introducere lungă, dar binemeritată, să descoperim câte ceva din culisele celebrității acestui cocktail, precum și câteva rețete pentru fanii săi.

Miner cu pepită de aur sau muzician german: două povești despre origine

Despre crearea rețetei circulă, la fel ca în cazul multor altor cocktailuri, mai multe povești. Fiind considerat truly American drink, una dintre cele mai populare istorii ne duce în anii 1850, în San Francisco, la Occidental Hotel. Un barman celebru al vremii, „profesorul” Jerry Thomas, l-ar fi creat pentru un miner care mergea la Martinez; acesta i-ar fi cerut să îi prepare o băutură specială, punându-i, în schimb, pe bar o pepită de aur. Thomas a amestecat o parte de gin, două părți de vermut, bitter și maraschino, numind băutura Martinez, în onoarea destinației clientului, notează themartinihour.blog, care o descrie drept „precious as gold”.

O altă teorie îl plasează în Europa, chiar mai devreme: un muzician german, Johann Paul Aegius Schwartzendorf, emigrat în Franța în 1758, și-a schimbat numele în Jean Paul Aegide Martini, pentru a se alinia compozitorilor italieni în vogă la acea vreme. Se pare că băutura lui preferată era un amestec de gin și vin alb, care a devenit cunoscut printre muzicienii francezi drept Martini. Unii dintre aceștia au emigrat în Statele Unite, ducând acolo Martiniul lor.

Variații ulterioare ale rețetei au apărut în Europa, un alt cocktail celebru fiind Espresso Martini, despre care vorbesc mai jos.

Mai sunt și alte povești legate de inventarea lui, dar să lăsăm legendei ceea ce îi aparține și să revenim în actualitate. De-a lungul timpului, Martini a cunoscut perioade de glorie și perioade în care s-a bucurat de mai puțină atenție, însă cert este că nu s-a demodat. Odată cu revenirea în popularitate, în ultimii ani, a cocktailurilor clasice, precum și a ginului, așa cum am mai văzut în alte articole, Martini revine în prim-plan; rapoartele internaționale arată o creștere a consumului inclusiv în rândul tinerilor. Un articol despre gin, Martini și alte cocktailuri cu gin puteți găsi în materialul despre tendința de consum a ginului.

Dry Martini: proporția de șase la unu și amestecarea, nu agitarea

Ce pui în paharul de amestec

• Gin 60 ml, recomandări: Gordon’s London Dry Gin 0.7L, Beefeater London Dry Gin 0.7L sau Tanqueray 10 Dry Gin 0.7L
• Vermut sec 10 ml, precum Cinzano Dry Sec 0.75L
• Gheață
• Coajă de lămâie
• O măslină verde

Cum se prepară

Puneți băuturile într-un pahar de amestec, peste cuburile de gheață. Amestecați bine. Strecurați într-un pahar de Martini. Puteți stoarce o coajă de lămâie deasupra. Decorați cu măslina sau cu coaja de lămâie. Sursa rețetei: iba-world.com.

În unele rețete mai întâlnim și câteva picături de bitter de portocale.

Dirty Martini: cei zece mililitri de saramură care schimbă tot

Varianta Dirty este un Martini sărat, cu suc sau saramură de măsline, aproximativ 10 ml; cu o cantitate mai mare, ar deveni prea dirty.

Ingredientele

• Gin 50 ml, recomandare: Tanqueray London Dry Gin 0.7L
• Vermut 10 ml, precum Petroni Vermouth Blanco 1L
• Saramură de măsline 10 ml
• Cuburi de gheață
• O măslină verde, eventual pe o scobitoare

Tehnica de lucru

Puneți toate ingredientele într-un pahar de amestec, peste cuburile de gheață. Amestecați pentru ca băutura să se răcească și să se dilueze. Strecurați într-un pahar de Martini. Decorați cu măslina. Sursa rețetei: diageobaracademy.com.

Vesper Martini: rețeta lui James Bond, cu gin și vodcă

Celebrul Martini al lui James Bond, „shaken, not stirred”, așa cum îl cere personajul la bar, a apărut pentru prima dată în cartea lui Ian Fleming, Casino Royale, și, chiar dacă se îndepărtează de rețeta clasică, acest lucru nu l-a împiedicat să câștige o popularitate extraordinară.

Ce îți trebuie

• Gin 45 ml
• Vodcă 15 ml
• Lillet Blanc 7,5 ml
• Cuburi de gheață
• Garnitură: coajă de lămâie

Pașii de preparare

Amestecați toate ingredientele într-un shaker, împreună cu cuburile de gheață. Agitați băutura și strecurați-o într-un pahar de Martini sau de cocktail, răcit în prealabil.

Să nu uităm nici de senzualul Espresso Martini. Rețeta și povestea decadentă a inventării lui le găsiți în articolul dedicat Espresso Martini.

Pe site-ul themartinihour.blog găsiți trimiteri către multe alte variații: Fifty-Fifty, Gibson, Hemingway și French Martini, iar mai multe rețete se află pe pagina Asociației Internaționale a Barmanilor, iba-world.com.

De ce funcționează la doză: Martini to go

Ambalajele la doză sunt din ce în ce mai prezente și în categoria cocktailurilor; sunt practice și potrivite pentru orice moment în care vreți să beți ceva cu un conținut moderat de alcool, dar nu aveți dispoziția sau timpul necesar pentru a vă prepara ori pentru a comanda un cocktail. Totodată, pentru că nu riscați să spargeți un pahar sau o sticlă, sunt ideale la petreceri, la întâlniri cu prietenii, la festivaluri, la iarbă verde, la piscină și aproape oriunde.

Așadar, vă recomand, pentru sezonul cald care ne așteaptă, un cocktail Vodka Martini diferit, răcoritor și parfumat, cu fructul pasiunii: Absolut Passionfruit Martini 0.25L conține vodcă Absolut și arome naturale de fructul pasiunii și vanilie dulce. O experiență rafinată, într-un format convenabil.

Din aceeași categorie de mixuri ready to drink face parte și Absolut Cocktail Espresso Martini 0.2L, pentru cei care preferă varianta cu cafea.

Ce mâncăm lângă sau după Martini

Themartinisocialist.com recomandă să mâncăm alături de Martini sau după ce îl consumăm ori măcar să servim câteva gustări, mai ales dacă nu ne limităm la un singur cocktail, deoarece este destul de tare. Din acest punct de vedere, este foarte versatil.

Prețiosul Martini se potrivește foarte bine cu preparate rafinate, pe măsura lui: de exemplu, tartine cu icre negre sau salată de icre, ceviche, pateuri fine, stridii, cocktailuri de creveți și diferite preparate din fructe de mare și pește, precum și sushi.

Dar nu refuză nici gustările rapide și de calitate: de la măsline, amestecuri de nuci, alune, fistic și nuci de macadamia până la mezeluri uscate și brânzeturi.

Cele patru variante, comparate

Detaliile care despart un Martini bun de unul mediocru

Se amestecă sau se agită, până la urmă?

Un Martini clasic se amestecă. Toate ingredientele sunt limpezi, iar agitarea introduce microbule de aer care fac băutura tulbure și îi schimbă textura dintr-una mătăsoasă într-una mai aspră. Bond cere „shaken, not stirred”, dar Vesperul lui conține și vodcă, iar în acest caz agitarea are o altă logică.

Un al doilea motiv, mai puțin discutat: agitarea produce o diluare mai mare, de aproximativ 25% apă, față de 15-20% în cazul amestecării. La un cocktail cu doar două ingrediente, în care ginul este vedeta, diferența se simte imediat. Așadar, amestecați timp de treizeci de secunde, nu mai mult.

Cât vermut, de fapt, într-un Dry Martini?

Rețeta IBA indică șase părți de gin la o parte de vermut, dar, în practică, proporțiile variază enorm. La începutul secolului al XX-lea se folosea o proporție de unu la unu, adică mult mai mult vermut decât în prezent, iar băutura era complet diferită: mai rotundă și mai puțin alcoolică.

Moda ultra-dry a mers până la absurd, cu barmani care doar clăteau paharul cu vermut, apoi îl aruncau. Recomandarea practică este să porniți de la proporția de șase la unu și să o ajustați. Iar detaliul care contează cel mai mult: vermutul se oxidează rapid după deschidere, așadar păstrați sticla la frigider și consumați-o în una-două luni, altfel veți strica băutura cu un ingredient oxidat.

Măslină sau coajă de lămâie?

Alegerea schimbă vizibil profilul băuturii și nu reprezintă doar un element decorativ. Măslina adaugă o notă salină și umami, care rotunjește ginul, iar coaja de lămâie, stoarsă deasupra paharului, eliberează uleiuri esențiale care amplifică notele citrice și florale ale plantelor aromatice din gin.

Regula practică din baruri: pentru un gin clasic, cu ienupăr dominant, alegeți măslina; pentru un gin citric sau floral, precum cele contemporane, coaja de lămâie pune mult mai bine în valoare profilul aromatic al băuturii. Iar dacă alegeți varianta Gibson, garnitura devine o ceapă mică murată, care duce cocktailul într-o direcție complet diferită.

Ce pahar și la ce temperatură?

Paharul conic clasic este cel mai ușor de recunoscut, dar are un dezavantaj: suprafața mare expusă aerului încălzește rapid băutura. Multe baruri au trecut la paharul de tip coupe sau Nick and Nora, care păstrează mai bine temperatura și din care băutura se varsă mai greu.

Indiferent de formă, paharul trebuie răcit în prealabil, cu gheață și apă, timp de câteva minute. Un Martini se servește la aproximativ 2-3°C, așadar foarte rece, iar dacă îl turnați într-un pahar aflat la temperatura camerei, pierdeți jumătate din efectul răcirii în primul minut.

De ce a supraviețuit două secole

Ceea ce mă fascinează la acest cocktail este faptul că, spre deosebire de aproape toate cocktailurile clasice, nu are nimic de ascuns. Nu conține citrice care să mascheze un distilat mediocru, nici sirop care să acopere un dezechilibru și nici fructe care să distragă atenția. Sunt două ingrediente și o garnitură, iar dacă ginul este slab, acest lucru se observă instantaneu. Poate că tocmai de aceea a rămas testul suprem pentru orice bar.

Iar acasă, tocmai această simplitate joacă în favoarea voastră: nu aveți nevoie de zece sticle și de ustensile scumpe, ci de un gin bun, un vermut proaspăt și răbdarea de a răci paharul. Găsiți tot ce vă trebuie în selecția noastră de băuturi alcoolice și scrieți-ne apoi ce variantă ați ales.