Whisky, Whiskey: fețele regelui băuturilor alcoolice, de la scotch și single malt până la bourbon și whiskey irlandez

„Ce nu poate vindeca whiskey-ul nu are leac”, spune un proverb irlandez care ne trimite la originile whiskey-ului, cu secole în urmă. Producția acestei băuturi era permisă în mănăstiri și farmacii, fiind folosită inițial în scop terapeutic, asemenea altor băuturi spirtoase.

De atunci și până la ceea ce a devenit astăzi whiskey-ul, un distilat care încântă, cere atenție și trebuie savurat, au fost necesare secole de încercări și numeroase etape de rafinare a producției. Chiar dacă astăzi nu mai este considerat un leac, cert este că gustul său puternic și elegant încântă papilele gustative și influențează starea de spirit într-un mod cât se poate de plăcut.

Whisky, whiskey și povestea din spatele numelui

Dincolo de istoria distilării alcoolului, de legendele despre călugări și mănăstiri și de menționarea în documente a virtuților terapeutice ale whiskey-ului, originea sa exactă este oarecum incertă. Cele mai multe surse îi indică pe scoțieni, iar altele, pe irlandezi, în jurul secolului al XV-lea.

Un lucru este însă cert: termenul provine din expresia „apa vieții”, adică aqua vitae în latină, usque baugh la celți, uisge beatha la scoțieni și uisce beathadh la irlandezi, expresie folosită generic pentru a denumi băuturile spirtoase.

În Scoția, whisky-ul a avut o istorie tumultuoasă timp de secole: din mănăstiri a ajuns la producția de masă, la fabricarea ilicită și la contrabandă, a trecut prin perioade marcate de taxele impuse de guvern și a provocat conflicte, până în secolul al XIX-lea, când producția s-a stabilizat și a fost reglementată oficial.

Și totuși, prima distilerie modernă recunoscută ca atare a apărut în Irlanda, în secolul al XVI-lea.

Dar whiskey sau whisky? Ambele variante sunt corecte. Whisky, scris fără „e”, este termenul folosit în Scoția și Canada, iar whiskey, scris cu „e”, este folosit în Statele Unite și Irlanda. Irlandezii ar fi adăugat litera „e” cu mult timp în urmă pentru a-și diferenția whiskey-ul de alte băuturi a căror calitate era considerată îndoielnică.

Revenind în prezent, indiferent dacă vorbim despre whisky sau whiskey, această băutură este definită generic drept un distilat obținut din cereale și maturat în butoaie de stejar. Regulile de producție diferă în funcție de regiunea în care este obținută, de tipul sau tipurile de cereale folosite și de metoda de maturare. Există exemple de o calitate incontestabilă atât în Scoția și Irlanda, cât și peste Ocean.

Tipuri de whiskey: cum te orientezi printre denumiri

Atunci când vine vorba despre tipurile de whisk(e)y, terminologia pare interminabilă: Scotch în Scoția, Irish în Irlanda, Bourbon și Tennessee în Statele Unite, apoi single malt, rye whiskey, corn whiskey, single grain, single barrel, double cask, single pot still, blended și așa mai departe.

În realitate, lucrurile nu sunt atât de complicate. Single malt este un whisky obținut exclusiv din orz malțuit și produs într-o singură distilerie. Single grain provine de la o singură distilerie și poate fi obținut din diferite cereale, precum orz, secară, grâu sau porumb, iar un blend este realizat prin amestecarea mai multor tipuri de whisky, provenite de la una sau mai multe distilerii.

În funcție de cerealele folosite, fie una singură, fie una predominantă, întâlnim, de exemplu, rye whiskey, obținut din secară, și corn whiskey, obținut din porumb. În funcție de metoda de maturare, apar mențiuni precum single barrel sau single cask, adică whiskey-uri îmbuteliate dintr-un singur butoi, și double cask, pentru băuturile maturate consecutiv în două tipuri de butoaie. Mențiunea Y.O. indică vechimea. Există, evident, și denumirile specifice țării sau regiunii în care sunt produse, reglementate prin norme clare.

Pentru ca lucrurile să fie mai ușor de urmărit, am preferat să prezint aici principalele tipuri de whisk(e)y din cele mai importante țări producătoare.

Citește și: „Băuturi și cocktailuri cu whisky. Rețete celebre cu povești”

Tipuri de whisky: scotch-ul și whisky-ul scoțian

Orice whisky scoțian sau scotch trebuie distilat, evident, în Scoția, trebuie să aibă o concentrație alcoolică de minimum 40% alc. și să fie maturat timp de cel puțin trei ani în butoaie de stejar.

Single malt este considerat nu doar unul dintre cele mai rafinate tipuri de whisky, ci și una dintre cele mai elegante băuturi distilate din lume. Se obține exclusiv din orz malțuit și este produs într-o singură distilerie. Astfel, whisky-ul dobândește și caracterul distinctiv al distileriei respective. Whisky-urile single malt necesită multă atenție, supraveghere și răbdare în timpul producției, ceea ce contribuie la valoarea lor.

Nu este de mirare că interesul pentru single malt este în creștere, iar crizele provocate de mai mulți factori sociali și economici au dus, în mod firesc, la majorarea prețurilor whisky-urilor single malt scoțiene în ultima perioadă.

Pentru a înțelege de ce întâlniți diferite denumiri pe etichete, trebuie să știți că Scoția are cinci regiuni distincte în care se produce whisky single malt: Lowland, Highland, Speyside, Islay și Campbeltown.

Un Glenfiddich 12 YO 0.7L rămâne cel mai vândut single malt din lume și, din experiența mea, unul dintre cele mai bune puncte de intrare în categorie: note de pară, un strat fin de stejar și un profil accesibil pentru începători. Casa Glenfiddich a fost, de altfel, prima care a promovat conceptul de single malt la nivel internațional. Pentru un profil mai floral și mai catifelat, un Glenlivet Founders Reserve 0.7L de la Glenlivet urmează aceeași direcție accesibilă.

Blended Scotch Whisky și arta master blenderului

Whisky-urile single malt scoțiene sunt, fără îndoială, printre cele mai apreciate, dar și americanii și irlandezii produc single malt.

În România, grupul Alexandrion a lansat, în iunie 2022, primul whisky de acest tip, Carpathian Single Malt, distilat la Bucium și maturat în butoaie de stejar românesc, ceea ce îi conferă un profil ușor diferit de cel al reperelor scoțiene.

Blended whisky desemnează generic amestecurile de whisky-uri, pe care le întâlnim sub denumiri precum Blended Scotch Whisky, Blended Malt Scotch Whisky și Blended Grain Scotch Whisky. Master blenderii, cei care creează whisky-uri valoroase de-a lungul multor ani, sunt adevărați artiști ai acestei băuturi amestecate și atent supravegheate în timp.

Categoria acoperă un spectru enorm de prețuri și niveluri de calitate. Un Ballantine’s Finest 0.7L este o alegere rațională pentru cocktailuri și consumul curent. Un Johnnie Walker Black Label 12 YO 0.7L ridică ștacheta prin note afumate discrete și o profunzime mult mai mare, iar un Chivas 18 YO 0.7L arată până unde poate ajunge un blend construit cu răbdare.

Tipuri de whiskey: Irish Whiskey

Când spui Irish Whiskey, te gândești imediat la Bushmills Original 0.7L, provenit de la prima distilerie care a obținut o licență pentru distilarea whiskey-ului, apoi la Jameson Irish Whiskey 0.7L și la Tullamore D.E.W. Acestora li se alătură însă numeroși alți producători de whiskey.

Regulile de bază pentru producerea whiskey-ului irlandez presupun maturarea în butoaie din lemn timp de cel puțin trei ani și o concentrație alcoolică de minimum 40% alc.

Irlandezii produc Single Malt, Grain Whiskey și Blended Irish Whiskey, dar au și un stil specific, Single Pot Still Whiskey, obținut în alambicuri de tip pot still, dintr-un amestec de orz malțuit și orz nemalțuit.

Tripla distilare este una dintre semnăturile stilului irlandez și explică de ce aceste whiskey-uri par mai rotunde și mai ușor de băut decât multe dintre cele scoțiene. Gama Jameson este una dintre cele mai accesibile porți de intrare în categorie, iar pentru cine dorește să înțeleagă cu adevărat stilul Single Pot Still, un Redbreast Whiskey 12 YO 0.7L reprezintă un reper al categoriei.

Tipuri de whiskey: whiskey-ul american

Printre cele mai cunoscute sortimente de whiskey american se numără Bourbon, Tennessee, Rye, Corn și Wheat Whiskey.

Așa cum scotch-ul este scoțian, Bourbon Whiskey este unul dintre cele mai apreciate tipuri de whiskey american și are reguli clare de producție. Bourbonul se obține dintr-un amestec de cereale care conține cel puțin 51% porumb și se maturează numai în butoaie noi din stejar, arse la interior.

Se crede că numele provine fie de la regiunea Bourbon din Kentucky, fie de la Bourbon Street din New Orleans, ambele denumite după celebra dinastie franceză a Bourbonilor.

În cazul Tennessee Whiskey, lucrurile sunt mai clare: acesta se produce numai în Tennessee și trece printr-un procedeu specific de filtrare, denumit Lincoln County Process. Filtrarea prin cărbune de arțar are loc înainte ca băutura să fie introdusă în butoaie pentru maturare, ceea ce îi conferă un profil aromatic aparte.

Corn Whiskey se obține dintr-un amestec care conține cel puțin 80% porumb și poate fi maturat sau nu în butoaie nearse ori folosite anterior, iar Rye Whiskey se obține dintr-un amestec care conține cel puțin 51% secară.

Diferența dintre cele două stiluri importante se simte imediat. Un Four Roses Bourbon 0.7L pune accentul pe dulceață, vanilie și caramel, în timp ce un Bulleit Rye 0.7L aduce note de piper și mentă, precum și un final sec și precis. Pentru cocktailuri clasice precum Manhattan sau Old Fashioned, secara oferă adesea rezultate mai interesante.

Canadienii produc și ei propriul whiskey, în general blenduri obținute din mai multe cereale, cu o proporție mai mare de porumb sau secară. Japonezii produc whisky după modelul scoțian, folosind inițial chiar ingrediente aduse din Scoția. Această categorie a cunoscut în ultimii ani o creștere spectaculoasă atât a prețurilor, cât și a notorietății.

Arome, note și gusturi: cum alegem whisk(e)y-ul potrivit

Având la dispoziție atât de multe tipuri de whisk(e)y, alegerile pot părea complicate, mai ales dacă nu cunoașteți foarte bine această băutură. Fiecare sortiment are propriile caracteristici: perioada de maturare, deși există și mărci care nu declară vârsta, profilul aromatic, culoarea, concentrația alcoolică și așa mai departe.

Cel mai bine este să vă documentați, să puneți în balanță reperele de calitate și prețul și să citiți descrierile, care vă vor oferi indicii despre profilul gustativ dorit.

Pentru a vă face o idee despre principalele categorii aromatice, iată mai jos o clasificare aproximativă realizată de site-ul de specialitate craftirishwhiskey. Spun „aproximativă” deoarece, deși există patru mari categorii care descriu notele predominante, întâlnim, evident, și tipuri de whiskey în care se combină note din mai multe categorii.

Whisky-uri fructate, cea mai prietenoasă categorie

În general, notele fructate evocă arome tropicale, precum banane, mango și ananas, citrice precum portocala și grepfrutul, dar și mere și pere. Nu trebuie să uităm nici fructele uscate: stafide, curmale și prune. Ne putem aștepta să întâlnim asemenea arome în whiskey-urile single malt irlandeze triplu distilate și în renumitele scotch-uri din Speyside. Dacă sunteți începători, puteți opta pentru un whiskey irlandez cu profil fructat.

Whisky-uri afumate, pentru cunoscători

Mai pretențioase, mai greu de obținut și mai puțin accesibile sunt whisky-urile afumate, distilate din orz malțuit și uscat cu fum de turbă. Acestea oferă arome de tutun, cafea prăjită, ciocolată neagră și, evident, fum.

Cele mai cunoscute și apreciate sortimente din această categorie sunt scotch-urile din Islay și din Hebride. Un Ardbeg 10 YO 0.7L este unul dintre cele mai directe moduri de a înțelege ce înseamnă turba, iar stilul casei Laphroaig duce lucrurile și mai departe, cu note medicinale și iodate care nu lasă pe nimeni indiferent.

Aceste whisky-uri sunt apreciate mai ales de cunoscători și de pasionații care au explorat deja numeroase profiluri gustative.

Whisky-uri condimentate, cu note de piper și mirodenii

O altă categorie destul de pretențioasă și mai puțin potrivită pentru începători este cea a whiskey-urilor condimentate.

Este nevoie de puțină experiență pentru a le înțelege caracterul aparte. Acest profil devine mai ușor de apreciat pe măsură ce degustați mai multe tipuri de whiskey și vă familiarizați cu diferențele dintre ele.

Caracterul condimentat se exprimă prin note de ardei iute și diferite mirodenii, precum nucșoară, cuișoare și scorțișoară. Acest profil este întâlnit, de exemplu, în American Rye Whiskey.

Whisky-uri dulci, cu vanilie, caramel și miere

Să revenim însă la o categorie mai accesibilă, potrivită pentru cei mai puțin inițiați sau pentru cei care au deja un nivel mediu de experiență în degustarea whiskey-ului. Vanilia, caramelul, toffee și butterscotch se numără printre cele mai comune note întâlnite în whiskey-urile dulci, care sunt, în general, mai populare și mai accesibile. Un Jim Beam Honey 0.7L este un exemplu reprezentativ pentru acest profil. Nu este de mirare că aromele dulci atrag mai mulți consumatori decât notele intens afumate sau picante.

Bourbonul este unul dintre cele mai bune exemple și reprezintă un punct de intrare accesibil, datorită notelor specifice dobândite prin maturarea în butoaie noi: vanilie, caramel, bomboane și condimente. Alte exemple sunt Canadian Rye, cu note de miere, precum și anumite blenduri irlandeze, mai suple. Din categoria scoțiană, un Aberlour 12 0.7L, maturat parțial în butoaie de sherry, are exact profilul dulce-fructat care îi poate convinge pe începători.

Evident, butoaiele folosite și perioada de maturare fac ca aromele să se accentueze și să se definească în timp.

Cele patru profiluri de whisky, comparate pe scurt

Whisky-ul în cocktailuri, încă un motiv să nu lipsească din casă

În final, să nu uităm nici farmecul și utilitatea whiskey-ului în băuturi și cocktailuri, încă un motiv pentru care acesta este nelipsit din baruri, de la petreceri și evenimente, precum și din casele multor iubitori de distilate. Printre rețetele clasice și nemuritoare se numără Whisky Sour, Old Fashioned și Manhattan, dar și Irish Coffee, Rusty Nail și Boulevardier.

Combinațiile reușite pe care această băutură le formează cu alte ingrediente sunt prezentate într-un articol dedicat cocktailurilor cu whiskey, pe care vă recomandăm să le încercați fie în oraș, fie, de ce nu, chiar acasă.

Citește și: „Băuturi și cocktailuri cu whisky. Rețete celebre cu povești”

Întrebări frecvente despre whisky

Ce înseamnă cifra de pe eticheta unui whisky?

Cifra indică vârsta celui mai tânăr distilat din sticlă, nu media și cu atât mai puțin vârsta celui mai vechi. Un whisky de 12 ani poate conține și distilate de 15 sau 18 ani, dar producătorul trebuie să declare vârsta minimă. Este una dintre regulile aplicate atât în Scoția și Irlanda, cât și în Statele Unite.

Există și whisky-uri fără declarație de vârstă, cunoscute sub abrevierea NAS, de la No Age Statement. Absența cifrei nu indică automat o calitate slabă, ci faptul că master blenderul a avut libertatea de a combina distilate de vârste diferite pentru a obține un anumit profil. Unele dintre cele mai apreciate sticle din ultimii ani fac parte chiar din această categorie.

Se pune gheață sau apă în whisky?

Câteva picături de apă plată, la temperatura camerei, sunt recomandate chiar de distilatori, mai ales pentru whisky-urile cu o concentrație alcoolică de peste 46% alc. Apa reduce tensiunea superficială și eliberează compuși aromatici care altfel pot fi acoperiți de alcool. Diferența este imediat perceptibilă, mai ales la nivel olfactiv.

Gheața reprezintă o altă discuție. Răcirea reduce volatilitatea aromelor, așadar pierdeți o parte din complexitate, dar obțineți mai multă prospețime și o băutură mai ușor de consumat. Dacă doriți gheață, folosiți un singur cub mare, care se topește lent. Un compromis îl reprezintă pietrele pentru whisky, care răcesc băutura fără să o dilueze.

Ce pahar folosesc pentru degustarea whisky-ului?

Pentru o degustare atentă, paharul Glencairn este standardul: are un bol larg la bază, care permite dezvoltarea aromelor, și o deschidere îngustată, care le dirijează spre nas. Un pahar de tip lalea pentru sherry funcționează la fel de bine și este adesea mai accesibil.

Paharul tumbler clasic, gros și lat, arată bine și este potrivit pentru whisky cu gheață sau pentru cocktailuri, dar dispersează aromele prea repede pentru degustarea unui single malt bun. Regula practică este simplă: tumbler pentru un consum relaxat și Glencairn atunci când doriți să înțelegeți cu adevărat ceea ce aveți în pahar.

Cât rezistă o sticlă de whisky după deschidere?

Nedeschisă și păstrată vertical, la întuneric, o sticlă de whisky rezistă practic pe termen nelimitat. Spre deosebire de vin, whisky-ul nu evoluează în sticlă. Odată deschisă, situația se schimbă, deoarece oxigenul începe să modifice lent profilul aromatic.

În primele luni, o aerisire ușoară poate chiar îmbunătăți whisky-ul. După ce nivelul scade sub jumătate, oxidarea se accelerează, iar când rămâne mai puțin de un sfert din sticlă, aromele se pot estompa vizibil în câteva luni. Păstrați sticla în poziție verticală, astfel încât alcoolul să nu afecteze dopul, și consumați ultimul sfert în decurs de câteva luni.

Cu ce sticlă începeți

Whisky-ul recompensează curiozitatea mai mult decât aproape orice altă categorie de băuturi spirtoase. Trei sticle cu profiluri diferite, un whisky scoțian fructat, un bourbon dulce și un whiskey irlandez suplu, vă pot arăta în două seri mai mult decât orice articol.

Alegeți-vă sticlele din selecția noastră, turnați câte două degete în pahar și adăugați câteva picături de apă la a doua degustare, pentru a observa diferența. Scrieți-ne apoi care profil v-a plăcut cel mai mult, pentru că, pornind de acolo, recomandările pot deveni mult mai precise.